Mă înconoară toamna
Miraculoasă înserare
clipa privită între zi și noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu ești aici...
distanța și timpul îl trăim despărțiți
când liniștea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se așează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalț rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar și lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.