Viaţa lumii

Boceşte norodul de astfel de viiaţă amară,
Primejdioasă ca umbletul circarului pe şfară;
Prea legănându-se şi arătându-ţi, adânc, hăul
Şi de-i scăpa, la capăt te-o aştepta călăul!
Aproape că nu iaste vreme spre a hi trăită
Viiaţa noastră ce se topeşte-ntr-o clipită
Se scurge secul trândav, păcatele se scurg,
Deabia apare Răsăritu' şi iată-ne-n Amurg
Nu e zăgaz s-oprească o vreme în loc Timpul
De roşia rugină se umplu bordeiele şi-Olimpul,
Oarbe, clipele-valuri ne îmbrâncesc la vale,
Trecerea prin lume ca şi cascada se prăvale,
Sântu toate visuri, fantasme, arătări, himere,
Nimica nu durează şi iaste totu' o cădere
Subtu acelaş ceriu nesfârşit, părelnic neschimbat,
Clipe de-acum, galop nebun, devin – a fost odat' –
Dzice David "Floare te naşti" – înţeleptu'-i proorocu',
Răpide or încet te scuturi, cum ţ'este scris norocu'

.................................................................................

Ăstui vârtej cheaun sfatul bătrânilor i-au dzis noroc
Elu-i prâsnel, făr' de stare, elu-i bătaia de joc,
Elu-i genunchi să urci pe şa, ca apoi să te doboară,
Cu soaţa sa, Vremea, din Timp, zorit, te dau afară
Elu-i ursuz, neodinit, şi tulbură pe luci de apă unda
Trec ani în şir şi nu îţi aduc ce-ţi aduce secunda,
N-are herghelii de harmăsari, nici căpestre, zăbale,
Nime, în goana pleahuie, nu cutează a-i sta-n cale
Vremea nalţă cetăţi falnice, socotite nemuritoare,
Şi tot ea cu bolohanii din halebarde le doboare
Vremea te însoţeşte slugarnic, ca umbra, peste tot,
În astă zi eşti zare, ieri fost-ai bunic şi-alaltăieri nepot,
Dispar temuţi împăraţi, ca păpădiile se pierd avuţii,
A trăi mult închipuiri sântu'... Buluc de glorii, mii,
Rămân doară-n legende scrise. Şi fost-au peste lume
Crai mari, neînfricaţi... Ce s-au ales din ei? Doar nume
Unde-s Înălţimile Lor? Unde-s Alexandru cel Bunu'
Ştefan cel Mare, Rareş, unde-i Lăpuşneanu nebunu'?
Traian, Momamed, Ludovic, numerotat cu abacu'
(Parcă până la optusprezece)? Iertare, i-a luat dracu'...

..................................................................................

Moarte hâdă, neagră, ştirbă, hicleană, sângeroasă,
Stăpâna lumii, care pre nime să trăiască-n veci nu lasă,
Chiar de îi e burduşit chimiru', chiar de iaste calic
O, duşmancă fără priiateni, care sameni nimic...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Miron Costin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!