Stihuri de noapte
Teama de somnul cu iz de tămâie
suie-n volute cioplite în pripă.
Zorii se sting. La hotarele vremii,
vântul buimac mi se zbate-n arípă.
Nimeni nu știe câte talazuri
cad la tribord pe trupul-epavă.
Vin mai aproape păsări de pradă,
carnea să-nșface, fără zăbavă.
Liniști adânci. La hotarele vremii,
lauri râvniți sunt metafore calpe.
Stihuri de noapte poemele mele,
seci amăgiri, aruncați-le-n ape.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Munteanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.