Porumbițe albe
Porumbițe albe ca zăpada
din eternele grădini de sicomori,
voi mereu îmi înfloriți arcada
cu ghirlănzi de raze și ninsori.
Fermecat de zborul vostru-n soare,
gingaș, luminos și înțelept,
v-am cuprins făptura sclipitoare
și v-am strâns o clipă lângă piept.
Dar curând, voi oaspeți de departe,
stol de flăcări și de primăveri,
am lăsat ca vântul să vă poarte
către lumea-ntreagă, mesageri.
Orice dor curat ce-n piept zvâcnește,
orice plâns pe buze fără grai,
mângâați-l voi hulubărește,
cu tot harul ciugulit în Rai!
Și făcând pe urmă cale-ntoarsă,
stol de pace alb și marmoreu,
duceți, lângă lacrima cea ștearsă,
ramuri de măslin lui Dumnezeu...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.