Flori de ceai
Flori de ceai și eșarfe groase,
Pe mese, dovleac și mere coapte.
Roșu vin sorbit de pe buzele noastre,
Izul lui Eros în nările noastre.
Viața-i o vioară ce-și plânge simfoniile,
În parcul poet în după-amiezile,
Când toamna croiește rochii din frunze,
Și poeții caută-n parcuri muze...
În serile de toamnă mi te dăruiai...
În nopțile plumburii, tu mă iubeai...
E frig, și-a noastră dragoste,
O frunză de toamnă este...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.