Aveam atât de multe șoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate și câteodată sărutam norii, care-ți conturau chipul frumos pe o mare nesfârșită de...
Aveam atât de multe șoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate și câteodată sărutam norii, care-ți conturau chipul frumos pe o mare nesfârșită de alb. Cuvinte nerostite picurau într-o privire străină. Când mi-era dor, mă opream preț de o clipă sau două, să culeg amintiri din suflet și așteptam în tăcere să te apropii. Erau amintiri frumoase, contopite în povestea vremii, ca un mănunchi de spice de grâu. Voiam sa fim NOI, până la ultima suflare a sfârșitului.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.