Iarna
Întârzie de-o lună,
la întâlnire iarna
și îi pândesc zăpada
înghesuit în beci,
acolo unde-n umbră
bolborosește vinul
și Sfântu-mi dă dispensă
la chefuieli pe veci;
o mai astept o lună
până termin butoiul
și până când iubito
la altul o să pleci,
lăsându-mă drept pradă
copiilor zanatici
cu ochii de mătase
și picioruțe reci
și-apoi din resemnarea
întinderilor albe
- o țintă deturnată
în nefirescul meci
cu bulgări de zăpadă -
voi emigra spre lună
atras de vin și sange
cu-n stol de lilieci;
voi fi în urma iernii
un Moș Crăciun destoinic
cu nasul de căpsună
și țurțurii în teci,
dar am s-o prind odată
și am s-o strâng în brațe
până-o să plângă viscol
la capăt de poteci.
poezie de Cristian Vasiliu
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Vasiliu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.