Clipe infinite - ipostaza trăirii
Toate-s semne, toate-s leacuri
Ce dăinuie peste veacuri
Și ne poartă spre căință,
Spre-a urma a noastră ființă.
Subjugați, pierduți în vreme,
Căutăm o scurtătură,
Iar sevrajul de himere
Cere-o mască... făcătură.
Astfel că trecut-au anii
Și te-ntreb, sclavă mândrie,
Câte măști croiești cu banii
... ce-s planeta pe hârtie?!
Viață, cântec de vioară,
Noi murim gândind cum ești,
Dar când mulți aleg să moară
Tot mai greu întinerești.
Așadar îți cânt o terță -
Clipa mea 'n a ta cadență.
Un boem prin abundență
În regimul de urgență:
Trecutul mă dovedește,
Prezentul mă limpezește,
Viitorul mă căiește.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (16 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silviu-Gabriel Obreja. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre măști
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre scurtături
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.