Punctul determinant, unde direcția extravertită a expansiunii se schimbă brusc în cea introvertită, este punctul cardinal de ancorare, în jurul căruia se art...
Punctul determinant, unde direcția extravertită a expansiunii se schimbă brusc în cea introvertită, este punctul cardinal de ancorare, în jurul căruia se articulează, funcțional, fiecare formă a arhitecturii muzicale. Din cauza însemnătății sale singulare este exclus cu rigurozitate din orice învățătură de morfologie. Tot ceea ce se întâmplă în faza expansivă află o completare organică ce stimulează reducția în faza de compresiune. Dacă nu se întâmplă așa, atunci finalul nu ar fi urmarea consecventă, de neocolit, a începutului. Însă atunci când finalul este urmarea firească a începutului, acesta este prezent cu începutul ca și în cazul actului de gândire sincron. Actul de gândire și actul muzical se manifestă, se materializează în continuumul spațio-temporal. Conform esenței lor, însă, sunt simultan a-temporale.
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.