Ad tuam statuam

poetului Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis

Ce cauţi tu, aice, străin din altă lume?
Ai poposit la Tomis, plutind pe mări în spume?
De ce tocmai pe ţărmul ce vitregă primire
Oferă celui care-i zvârlit spre chinuire?
Căci malul Mării Negre nu-i pentru ospeţie...
O, da, tocmai de-aceea ţi-a fost hărăzit ţie,
Să ispăşeşti greşeală de duşmani născocită,
Să porţi în piept durerea de viaţă chinuită...

Să râdă hâd la Roma duşmanii tăi de moarte,
C-a reuşit exilul la Tomis să te poarte,
Să-şi soarbă-n tihnă cupa cu izul răutăţii,
Ca vipera vărsându-şi otrava nedreptăţii!...
Şi totuşi tu, acelaşi străin şi gânditor,
Rămas-ai pe-al tău soclu de om înnoitor
Şi-ai străbătut prin veacuri, strivind în lumea veche,
Tot valul plin de ură, grozav, fără pereche!...

Dar azi, o lume nouă, în amintiri bogată,
La opera ta scumpă, cu toată cinstea cată.
Şi-nţelegând durerea din pieptu-ţi de maestru,
Cu inima frăţească, la soclul tău terestru,
Se pleacă şi admiră tot ce o lume stearpă
Urât-a cu cruzime şi lângă a ta harpă,
Se simt în lumea păcii purtaţi de versuri line,
C-au înfruntat durerea şi-au fost loviţi ca tine.

Şi-acum, după milenii de aspră nepăsare,
Ca un gigant figura-ţi în faţă ne apare
Şi-un nume scump, Ovidiu, ne eşti azi tuturor,
Un nume ce-aminteşte parfumul crinilor...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (1960)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!