Nu ştiu

Nu ştiu cine-a zis cândva,
la necaz sau pus pe sfadă,
că, în poezia mea,
eu fac prea multă bravadă.
Necinstindu-mi poezia,
a trecut la ofensivă,
mântuindu-şi fantezia
într-o dulce invectivă.
Iar cuvântul cu pricina,
ce nu i-a plăcut deloc
a fost "smurd", bată-l-ar vina,
că mi-a adus nenoroc!
E cuvânt pretenţios,
n-are loc în poezie,
că îl vreau licenţios
în ţeasta cu fantezie.
Că-i păcat de-al meu talent
dacă-l cheltui pe "banale",
mai bine fac "tratament"
vorbelor cam "triumfale".
De cuvinte "spurcăciuni"
să îmi ţin departe muza
că se arde în tăciuni
dacă-mi trag pe "turtă" spuza.
Şi mai bine fac un troc
cu "pretinsa-mi" fantezie
şi să nu mai scriu deloc
nici măcar vreo poezie.
Eu invit acest "amic"
la o cafea şi o bere
şi-om vorbi despre "nimic"
sau ce viaţa ne va cere.
Dacă nu e mulţumit
după controversa noastră,
jur că "pana" mi-o trimit
dincolo de marea-albastră.
Într-o sticlă o să zac
aşteptând vreo "fantezie"
când vreun marinar posac
s-o gândi la poezie
şi va scrie, peste veac,
ce n-am mai putut eu scrie,
de pe-acum îi fac colac
de salvare şi mânie!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!