Aceleași ape
Aceleași ape tulburi
nămoloase
ce nu se scurg prin malul cel oval
ah, soarele de l-ar lovi în coaste
cum și-ar găsi chirceli
în lut murdar.
Din când în când oglinda
cea întinsă
tresare
sub atingere de nori
și-și cască gura larg
ca o setoasă
cu apele ei tulburi care-mi cresc
în brațe barca
aceași baltă tristă, nămoloasă.
Sclipirea de argint netransparentă
ascunde străveziul care nu-i
visând să-nving în fluvii valuri
care cresc
mă scald în ape nămoloase, liniștite
iar mreaja lor
mă-nvață să plutesc.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre nori
- poezii despre gură
- poezii despre fluvii
- poezii despre creștere
- poezii despre bărci
- poezii despre argint
- poezii despre apă
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.