Gândurile îi nãvãliserã greierului în cap într-o searã, când nu putea aþipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din ...

Gândurile îi nãvãliserã greierului în cap într-o searã, când nu putea aþipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mã rog, n-aº putea-o vedea ºi eu pe dihania asta? Ce neam aºa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. ªi cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca sã afle ºi-un raspuns, îºi puse în minte sã iscodeascã pe o lãcustã, deºi numai la gândul cã avea sã vorbeascã unei obrãznicãturi, care îndrãznise sã se întreacã din sãrit cu el, îl apucau furiile. O cãuta totuºi ºi n-o gãsi. "Fireºte – gândi greierul – lãcustã ºi sã stea acasã – dracul a mai vãzut!" ªi cum luna se ascunsese într-un nor, rugã pe un licurici sã-i lumineze calea. ªi, aºa, se întoarse.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântã, Cântãreþul
Adãugat de Cornelia Georgescu
Voteazã! | Copiazã!