România
Am cunoscut o fată
Cu-aliura de fecioară,
În par își prinde spice
Cântă la vioara,
De dor cântă la nai
Se scaldă în lumina
Verdelui ei plai,
La mijlocu-i subțire
Brâu împletit din fire,
Cu nume de Carpați,
Toți trei ca niște frați,
În lume-i numai una
Nu are asemănare,
În vânturi nu se frânge,
De viscole nu plânge,
Pe umeri poartă aștri,
Calcă poteci de-argint
Se fălește-n lume
Cu munții de granit,
Dacă i-a fost dat
Să plângă-n iureș șters,
Din lacrimi a făcut
Râu cu apă rece,
Pornit apoi spre șes
Dunărea să-nece,
Sub cușma verde
A bradului înalt,
Pe frunți de înțelesuri
În vârfuri din Carpți,
Adună fata bună
Doinele la stână,
În tainice-adâncimi
Ține-n sfânt lăcaș,
Tot agonisitul
De la Daci ramas,
Apără cu sânge
Bogații ascunse,
An de an le strânge
În locuri nepătrunse.
...............................
Am cunoscut o fată
Parfum de paradis
Pe harta lumi-i țară
Și România-i scris.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre virginitate
- poezii despre vioară
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.