Dincolo de lacrimi
Dacă îți este teamă de seriozitatea mea,
Deschide, te rog, fereastra către orașul care moare.
Nu căuta acea frază în mustața mea,
Ea este deja moartă
Ochii tăi sunt cimitirul ei.
Să stingem, deci, toate luminile,
Mai puțin pe cea stinsă deja de tine.
Cineva, după ploaie, se străduie să-mi stoarcă prospețimea frunții
Și mă despică feroce ca și cum aș fi un aisberg
Lângă sobă privesc cu bucurie cum mă topesc într-un izvor,
Surâd și curg în venele lui, în coloana lui vertebrală.
poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Luo Fu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.