Pietonale deziruri
Se trec unduind pe trotuar, feminine,
Cu pașii sunându-le-n nume, vocale
Umplând parcă gol, de nu-s jambele goale
Să încânte simțiri de dorinți submarine.
Se ascund în mister sub colanții de forme,
Ce niciun desen nu se încumetă a face
Cu atâta volupt, ce doar vis pot să împace
În imagini 3D, nerostite, enorme.
E grație în gestul ce poartă umbrelă,
Sau palma ce așează poșeta pe umăr.
Cât vrerea să poți să le ai, fără număr,
Pe toate, pe rând, 'ntr-un iatac de dantelă...
Platonic, cu inima-n zbor, ca o velă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.