În geamul meu
Iar trandafirul a rodit măceș,
În geamul meu, în ziua de armindeni.
De jalea care este pretutindeni
Copacii mor și florile dau greș.
Și păsările care-și iau adio
Ne lasă, triste-n cuib, un ou de lemn.
Vom înțelege-al speciilor semn?
O umbră mare luna va cloci-o.
E umbra ce-o lăsăm în spații vaste,
Mantie neagră-a sufletului gol.
Din somn, ca dintr-un lung coșmar, mă scol,
Planton năuc la marile dezastre.
Și când deschid fereastra să respir,
Văd floarea de măceș în trandafir.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre lemn
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.