O țară fără de hotare
Dragostea-i o țară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălțător.
Jertfa-i noaptea lungă și istovitoare
Când oștenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va să coboare
Steagul înălțatei lui melancolii.
Numai o redută - singura credință -
După lung asediu poartă biruinți,
Inima vitează din a sa ființă
Bate cu puterea viselor fierbinți.
Dragostea-i o țară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-așează, veșnic nu mai moare
Și tot veșnic tânăr, vajnic și mlădiu.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.