Ciuleandră
Ne-am prins în hora noastră fascinantă,
Cântau toți lăutarii ca nebuni
Și iar, când îmi călcai opinca toantă
Credeam că ai un tic, nu gărgăuni.
Săltai în pasul iute, de ciuleandră
Cu talpa friptă-n jarul de cărbuni
Și-acele zvârcoliri de salamandră
Făceau în mintea mea rebeliuni.
Dar iureșul acesta hiperbolic
Sfârșea-n aceleași aprige genuni
Și iar ultragiat și melancolic
Dădeam cu bolovani după minuni.
Tu iar clipeai din ochi a duioșie
Cum scânteie iubirea celor juni
Și-n hora ta m-ai dus o veșnicie
Ce-mi da noi fire albe în perciuni.
Cum vine ea, iubirea, tăvălugă
Și intri-n jocul ei nelămurit -
Ciuleandră tropotită și zvârlugă...
Deloc la pieptul meu nu te-ai oprit!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (4 martie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre melancolie
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre cărbune
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.