Înserare
E noapte... doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,
Așa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiți, ce-n pace
Să fie, ar dori;
Iar florile-alintate
Mireasma și-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!
Nu-i niciun singur zgomot...
Și filomela chiar
Tăcut-a prin tufișuri,
Visând în tainic har.
E ora când flăcăul
Așteaptă-n doru-i sfânt
La poarta mândrei sale:
Viață... sau mormânt.
poezie clasică de Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.