muriri
umbra vulturului, aripile-i deschise
întunecă palma
de pământ unde întins sărmanul meu trup
așteaptă
nu pleca prea departe, pasăre flămândă,
pentru puii tăi țin
din pulpă, din coapsă, din piept, nu pleca
s-a dus
nisipul, apele înalte de deasupra
lent
lunec
o gheară mi se înfige în ceafă, mă înalț
văzduhul
e alb-sidef, trec prin agregări multiple
liniște
un pui de vultur îmi pare
privește fruntea, ochiul meu
întind o mână
îl prind și-l țin la piept: «pui mic, pui frumos
!»
liniște
cuib în formă de cadran se răsuci
eram eu în postul minutarului
!
puiul de vultur crescu și îmi îndeplini ruga
știam acum limba lui, îi vorbeam
umblu fără o pulpă, o coapsă, parte din piept
în căutarea
apelor înalte
umbra
aripile-i deschise
prinde
forma mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vulturi
- poezii despre apă
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.