Armăsarul vestului sălbatic

E asfinţit de madrigal
Şi raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfinţit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Şi în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine şi zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului şi-al câmpului
Şi-şi căută-n înalturi locul
De zbor şi regăsire
Într-un ocean cu şoapte,
În zări şi nemurire
A spiritelor toate.
Picioarele-i sunt prinse-n vals
Şi pasu-i curge ca un val
Dintr-un fragment de mări rămas
Pe un cantabil colţ de mal.
Se pierde-n stele şi-n nisip
Precum o limpede fantasmă,
Într-un galop spre infinit,
Făptură pură, castă.
Şi în vâltoarea dintre drumuri
Răscrucea de pământ izbind
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind....

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!