Durerile unui prunc
Mama-a gemut, din umeri a strâns tata
Când am căzut pe lume ud și gol,
Fragil, cu lacrimi anunțându-mi soarta,
Ca o amenințare-ascunsă într-un nor.
Zbătându-mă în brațele tatălui meu,
Încercând să scap de-a scutecelor zăbrele,
Strâns legat și obosit, nu mi-a fost greu
Să-aleg confortul de la sânul mamei mele.
poezie clasică de William Blake din Cântecele experienței, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre durere, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.