Dansul ielelor
Frunzișu-n năluciri de argint,
Dansează-n nonculoare,
Fantasme-n foșnete de alint,
În noapte iau amploare!
În șoaptă, un fâlfâit ușor,
Amplificat în noapte,
În leagăn, pasărea în zbor,
Îți pare foarte aproape!
Un cânt angelic ca un gând,
Mă cheamă în rumoare,
Și foșnetul pădurii-n vânt,
Mă prinde în visare!
Atras de vrajă-n luminiș,
Poiana-i ca în basme,
Nimfe dansează-n Paradis,
O fascinație-n spasme!
Plutind în dans amețitor,
Seduse în magie,
Zâne-n lumina stelelor,
Dansează-n letargie!
O cracă ruptă sub picior,
Și se opresc din șoapte,
Plutesc ca vântul de ușor,
Cât sunt de minunate!
De mână, într-un râs nebun,
Năluci imateriale,
Iluzii, pe-un pământ străbun,
Sunt iele demențiale!
Subjugat în fascinație,
Într-un vis ispititor,
Dorm letargic în atracție,
În dezmățul ielelor!
În căntec de păsărele,
Dimineața mă trezesc,
Subjugat încă de iele,
Năucit nu mai gândesc!
Prins în irealitate,
Fascinat de nimfe-n gând,
Pe cărări întunecate,
Eu... sunt singur pe pământ!
poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Moisei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.