Manifest
Inerți din cap până-n picioare,
Atâtea spirite își dorm;
Puterea minții cu-nfocare,
În traiul șters, orb, uniform!...
N-au capete, sau dacă încă au,
Le pun la porți sperietoare
Și vieții lor un sens nu dau,
Căci sunt atrași de *domnișoare*!...
Și-atunci de ce încă mai speră,
De ce din mintea lor opacă,
Se plimbă beți, bolnavi în carieră,
Când ei nu vor nimic să facă!...
Sunați sirene și sunați alarme,
Treziți putreziciunea neagră-n ei,
Căci țara asta stă gata să se sfarme,
Când stau zidiți și-nchipuiți a zmei!...
Puneți-i cu putere să își întindă mâna
Căci sunt copii lor striviți într-o prostie,...
Să-și pună în mișcare și creierul și vâna,
Să nu devină țara o mlaștină pustie!...
poezie de Constantin Păun (2014)
Adăugat de Constantin Păun
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.