Mândreţe de faliţi

N-ar trebui pe nimeni să supăr, să rănesc,
Căci doar părerea, sincer, pe drept îmi spun, exprim,
Ca unul ce fac parte de-un loc, ce-i zic "trăiesc";
Cu ce-mi numesc popor, cu proştii lui, cu Prim...

Îmi laud sursa firii, chiar laude îmi aduc
Cu ce mă cred mai bun, util şi educat.
Dar mă izbesc de exemple -că nu sunt singur, cuc-
Ce-o lume întreagă vede şi n-am; ce-am handicap!?

M-ascund timid, cu teamă -din bunul simţ, ruşine-
De snobii narcisişti ce stăpânesc azi ţară
Şi mint, se mint pe ei, sau cred chiar –proştii- bine,
Gogoşi; c-am fi frumoşii, deştepţii!?... Ne declară!

Cum de prostime e multă de-a fi majoritate
Ca să-şi aleagă boii neduşi la şcoli, pungaşii,
Să îi conducă în "falnici", plini de imbecilitate,
La vindere de ţară, făr' judecăţi?... Ei, laşii!?!

Şi cum de nu ne duce o bilă, zisă cap,
Să nu ne păcălim? Cum ne furăm căciula
Şi ţinem, tot morţiş, să fim la toate ţap
Zbanghiu, cu capul tare, ce împunge?... Dăm cu jula!?

Un continent întreg se luptă să ne urce
Pe un făgaş mai bun, să trăim mult mai bine,
Să fim minte deschisă şi om să se descurce!...
Nu să înglodăm de biruri poporul de... ovine!

Degeaba am înota, de ne înecăm la mal
Dând cu copita în bolul întins pentru mâncare...
Şi-n loc cu banii daţi, de-alţii, să fim pe val,
Noi ni-i furăm... Bandiţi, cu răspuns; "Cine? Care?"!

Suntem la fel în toate; ne dărâmăm oraşe
De vechile vestigii, ne punem beţe în roate!
Şi-o rablă de maşină ne lasă burţi golaşe;
C-o plătim greu de nouă, parc-ar fi "Plumb"?!... Se poate?

Profesori copiază, poliţia se împuşcă,
Ne omorâm cu medici! Parlamentarii dorm
Şi de-i trezeşti fac legi să ne golescă puşcă;
Ei proştii, mulţi la număr... ce-n cost să-i ţii e enorm!

Guvern nu-i să "guverne", se zgândăresc soluţii
Să-şi umple el saltele de bani, să nu înglodească,
Să-şi aibă somnul lin şi să se dea în discuţii
Că el dezvoltă ţara!? Nu prost... pus să muncească!?!

Până şi în sport ne pierdem orice câştig avut,
În ultima secundă ne băgăm singuri gol!
N-avem mândria sus, ne place mult "pierdut"...
Şi cum jocul e joc, la noi e doar un... rol!?!

Am îndoieli lugubre de-un viitor nesigur
Şi testul poligraf l-aş face întregii naţii;
Să ştiu de-om fi aşa, sau ne minţim –prefigur-
Şi ce ne-ar da alt test; "Inteligenţi... cotaţii"?

PS
Revin înspre început, spre a fi bine înţeles
Că nu-mi reneg origini; mocirla s-o curm, lupt!
Şi ca s-o pot curma, m-am dus, visând progres...
Deci cred că încă se poate!... de stârpiţi prost, corupt?!

Eu, sunt din cei ce-au "ouă"... La Caragiale am "supt"!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!