Copac
Mă îngroș de viață, ca inelele de pom
Și mă răsfir în mințile de cunoscuți, prieteni.
Mai pic, prin accident, de frunzele căzute, dorm
Și mă dau fruct, sau con... de umbră, mă amestec ceteni.
Îmi pun platane, să mă încânt din pliscuri
Și rădăcini m-afund în amestec cu de-ai mei.
M-agăț sămânță, să nu pierd lumina de pe piscuri
Și-mi privesc umbra în fel și chipuri, ard scântei.
Mă îndoiesc de atâtea vânturi, că n-am scut
Și mă mai frâng, dar rămân drept, ramuri îmi strâng
Încet, încet mă umplu scorburi tot... Un început
De gol, ce-o fi o zi, un ciot, ce ploile îmi plâng.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.