Vizitând templul unde se adună parfumurile
Nu știam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munți de nepătruns, undeva un clopot;
susur de voci gâlgâite printre stânci colțuroase,
razele soarelui devenind reci în pinii verzi
în amurg, la întorsura unui iezer singuratic,
în meditație, un călugăr domesticind dragoni otrăviți.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Nu este introdusă data nașterii pentru Wang Wei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre verde
- poezii despre stânci
- poezii despre singurătate
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.