Sentimente amestecate în grădina Sui

1
Bucuria şi supărarea nu vin din exterior:
Pur şi simplu, cresc în inimă.
Înălţarea şi căderea nu sunt acte ale sorţii:
pur şi simplu, cineva le întâlneşte în cale.
Citind o carte şi negăsind nimic acolo,
arunc volumul, mă ridic şi fac o plimbare.
Cred că mă voi duce în crângul de bambus
unde pot asculta cum se revarsă apele primăvara.

2
Lasă-i să bată la uşa rugilor de mure —
camera de primire e într-un vis!
Trezit brusc, îmi caut ciorapii;
i-am pierdut, desigur, la răsărit de coliba din stuf.
Noaptea, cu mintea golită,
am vegheat în vis bambusul crescând înalt.
Dacă ar veni acum oaspeţi în grădina mea,
i-aş vedea, desculţ, cum iute se îndepărtează.

3
Clasici, Istorie, Filozofie, Belles-Lettres:
aceste patru direcţii ale culturii.
Am construit case de vară, librării—
Câte una pentru fiecare din cele patru.
În fiecare am pus câte o călimară din piatră
şi câteva pene pentru scris.
Dimineaţa mă ridic, mă spăl pe faţă,
apoi îmi las picioarele să mă ducă unde vor.
Călătorind printre toate patru,
îmi petrec fericit cele douăsprezece ore ale zilei.

4
Când mă aud oprindu-mă din cititul cu voce tare,
fermierii mă înconjoară sosind de peste tot.
Cei voinici poartă pe umeri hârleţe şi greble,
cei fragili împletiturile din cânepă.
Cei fericiţi aduc rogojini din bambus,
cei obosiţi, sarcini de crengi pentru foc.
Mă invită să stau cu ei sub copaci:
toţi ne deschidem inimile către ceilalţi!
"Anul aceasta a fost prea multă ploaie şi prea mult vânt,
nu putem nici acum planta răsadurile".
"Te auzim recitând din cărţi:
asta, oare, pentru că te pregăteşti de examene?"
Iubesc aceşti oameni, felul lor natural şi sincer de a fi,
şi felul în care vorbesc, precum copiii!
Fiecare bem o cupă de vin,
tolăniţi grămadă pe muşchiul verde.

5
Nu mă bârfiţi că am construit turnul acesta înalt:
e de bun simţ ca un turn să fie înalt!
Când te apropii la cinci kilometri distanţă,
tu deja poţi vedea turnul.
Când mă vizitezi, nu veni cu docarul:
zgomotul acestuia îmi va speria păsările.
Când mă vizitezi, nu veni călare,
dinţii calului îmi vor ucide iarba.
De asemenea, când mă vizitezi, te rog, nu veni în zori:
nouă, muntenilor, nu ne place să ne trezim prea devreme.
Dacă mă vizitezi, nu aştepta amurgul:
până atunci florile se vor fi ofilit de mult.

6
În vremuri trecute, stăpânul grădinii Sui
a ridicat primele clădiri de lângă aceste dealuri.
Terase, pavilioane adunând în jurul lor norii şi ceaţa;
cupe cu vin scânteind în lumina lumânărilor.
Toţi bătrânii de pe aici spun
că acest Stăpân nu a fost un om de rând.
El a luat această grădină şi a dat-o mai departe — cui?
Cum ar fi putut şti că eu voi fi acela?!
Lungi, lungi cei treizeci de ani;
Şi, iată, acum vin eu să am grijă de flori şi de bambuşi.
"Urmăreşte Grădina": acum văd un sens;
nu mai este nevoie să schimb numele grădinii.
Consideră fericirea mea de astăzi
drept o continuare a bucuriei Stăpânului.
Oare este adevărat că toate "pier"?
Trecutul şi prezentul: părţi ale aceleiaşi partide de şah!
Şi cine va urma după ce eu voi fi plecat?
Întreb muntele, dar acesta nu-mi spune.

poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!