Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălțase până la jumăta...
Când am zărit-o prima oară pe Mekor H., am recunoscut în ea neîndoielnic toate atributele unei regine, dar, fie din pricină că apa se înălțase până la jumătatea clopotului meu, fie din pricină că sunt sceptic prin natură, cu greu am izbutit s-o cred când mi-a spus că ea nu avea cursă. Deși am acceptat această convenție și un răstimp m-am adresat ei ca unei zeițe, asta m-a făcut teribil de nervos. Puteam vedea foarte bine acea construcție neimaginară care era cursa ei și eram tot timpul îngrozit că s-ar putea răni cu ceva invizibil pentru ea, precum gratiile cuștii sau chiar bucățica de brânză, lucruri pe care ea părea să le ignore sau să le disprețuiască mai mult decât mine sau decât cea mai mare parte a celorlalți șoareci.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.