Presimt că nu voi mai întârzia prea mult s-o întâlnesc, iar mângâierile ei dulci au acum ceva febril. Îmi place să cred că e nerăbdătoare să mă revadă față către față, să mă ia de mână și să mă ducă pe acel tăpșan care înflorește sub pasu-i ușor și pe care-l binecuvântează cu mâna ridicată. Căci o viață e scurtă, dar o iubire credincioasă e lungă și merită o răsplată pe care numai Zeița e în stare s-o acorde.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.