Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă...
Vacanța de Crăciun se apropia și ne era tuturora teamă că în ianuarie Miss Emeralds nu va mai reveni la college, deși reputația îi era de-acum atât de solidă, încât decanul vorbea despre ea ca despre o viitoare colegă. La solstițiul de iarnă, când și-a isprăvit cursul, am ieșit fără permisiune din clasă și am urmat-o fără să-mi pese prea mult să nu fiu văzut, într-atât mă temeam să n-o pierd. Ea și-a dat seama de prezența mea și s-a oprit ca să-mi dea timp s-o ajung din urmă, dar m-am oprit și eu, astfel că distanța ce ne despărțea - vreo cincisprezece picioare - rămânea mereu aceeași. Puteam însă să îi adulmec mirosul de sare de mare, de care nările și gura îmi erau pline. În cele din urmă, s-a întors și a făcut câțiva pași înspre mine. Am rămas pironit locului, simțind că era prea târziu să mai fug și că, oricum, ar fi fost și imposibil, fiindcă nu mai aveam puterea de a o face și m-aș fi prăbușit la pământ fără să am răgazul de a schița vreun gest.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.