În deplina singurătate a bătrânului parc, ne simțeam ca niște bătrâni solitari, argați rătăciți în timp, ai castelelor medievale. Am fi putut începe iar lume...
În deplina singurătate a bătrânului parc, ne simțeam ca niște bătrâni solitari, argați rătăciți în timp, ai castelelor medievale. Am fi putut începe iar lumea, așa cum o făcusem de mii de ori în gândurile noastre, dar unde ar mai fi fost atunci respectul, teama și rușinea pentru acel trecut?! Fiecare secundă este un fir din cenușa trecutului. Și atunci ar însemna să ne îndepărtăm conștient și tăcut de acest prezent mișcător și să-l renegăm.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.