Imaginează-ți asta: fără înainte, fără după. Veșnic amurg într-un codru de brazi. Sângele care o ia în răspăr, ochii privind înlăuntru, urechile care țiuie n...
Imaginează-ți asta: fără înainte, fără după. Veșnic amurg într-un codru de brazi. Sângele care o ia în răspăr, ochii privind înlăuntru, urechile care țiuie niște semnale, mâinile care mângâie blana unui animal neînchipuit de gingaș. Acolo e ea, covârșindu-te, străluminată și blândă. Inima ți se strânge, buzele ți se întredeschid. Dacă atâta frumusețe nu te strivește, e din pricină că nu există nici înainte, nici după.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.