Privind în oglindă chipul rigid al "Neîndurătorului", Lucian îi zâmbi amabil și fără a-și neglija calitatea de șofer, îi oferi acestuia autografele solicitat...
Privind în oglindă chipul rigid al "Neîndurătorului", Lucian îi zâmbi amabil și fără a-și neglija calitatea de șofer, îi oferi acestuia autografele solicitate; la fel procedă și blonda, deși inima ei se făcuse cât un puricel, de teamă, deși nu știa nici ea de ce-i era teamă, sau de cine. Aceia erau protectorii ei?! Geo Drăgușin Tăcutu' și Marius Stâncă, zis Uriașu'?! Vai de ea! Pe lângă ea, cei doi chiar păreau niște stânci uriașe, pe deasupra și tăcute... Cum să meargă peste tot cu gorilele acelea după ea, în spatele ei, ținându-se la tot pasul după ea, să n-o piardă din atenție? I se părea o aberație! Tăcutu' și Uriașu'; iar ea cum îi spusese geograful cel înalt? Domnișoara Piticanie, Piticot sau Pigmela... Ce trio interesant! Dacă ar fi fost cu adevărat niște gorile, adică primate, n-ar fi deranjat-o deloc compania lor, doar era biolog, însă așa...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.