Din când în când, Lia mai trăgea cu albastrul ochilor spre cel aflat la volan, acel tânăr drăguț, Don Juanul Institutului, devenit de curând colegul ei, pent...
Din când în când, Lia mai trăgea cu albastrul ochilor spre cel aflat la volan, acel tânăr drăguț, Don Juanul Institutului, devenit de curând colegul ei, pentru următorii 13 ani. Băiatul avea trăsături plăcute; înțelegea de ce trecea drept Don Juan. Era clar că și ochii lui expresivi, cu privirea aceea pătrunzătoare, ca de vultur, își aveau contribuția lor în deținerea acestui titlu, dar nu doar ei, ci chiar întreaga lui înfățișare. O singură dată pe tot drumul spre casă, privirile li se întâlniră pentru o clipă, iar el afișase acel surâs seducător, care-l prindea de minune! Lia se simți profund tulburată, aproape pierdută, stând acolo, lângă el, în acea mașină atât de modernă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.