Fără a spune nimic, Lucian o cuprinse în brațe cu delicatețe și fermitate în același timp, fără a o strânge prea tare; Lia, timidă, abia îndrăzni să-și așeze...
Fără a spune nimic, Lucian o cuprinse în brațe cu delicatețe și fermitate în același timp, fără a o strânge prea tare; Lia, timidă, abia îndrăzni să-și așeze brațele pe umerii lui, fără a se apropia prea mult de el, fără a se "lipi" de el, cum presupunea ritmul melodiei, încercând cu o disperare de neînțeles chiar și pentru ea, să păstreze aparența imposibilității apropierii între ei. El nu părea a-i înțelege atitudinea adoptată, inutil defensivă față de el, dar nici nu insistase deloc, o aprobase în tăcere, respectându-i decizia, respectând acea mică distanță ce-i despărțea. Deci, contrar așteptărilor ei, el era rezervat în gesturi, nu aprig, dezlănțuit, cum îl descriseseră colegele ei. Totuși, mica distanță dintre ei nu-l împiedica pe Lucian să perceapă acel tremur ușor care o cuprinsese pe frumoasa lui parteneră.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.