Stela: Nu cumva starea lui are vreo legătură cu tine, într-un fel sau altul? Lia: Nu, bineînțeles. Cum ar putea avea vreo legătură cu mine? Stela: Nu știu ...
Stela: Nu cumva starea lui are vreo legătură cu tine, într-un fel sau altul?
Lia: Nu, bineînțeles. Cum ar putea avea vreo legătură cu mine?
Stela: Nu știu de ce, dar așa mi s-a părut mie. Dar să lăsăm chestiile astea. Acum nu mai putem schimba nimic, deci n-are rost să intrăm în amănunte. S-a întâmplat și gata! Vom încerca să îndreptăm ceva. Fii liniștită! Nu le voi spune celorlalți nimic despre toate astea. N-ar avea rost. Acum plec. Mă întorc seara. Ai grijă ce faci! El nu se va trezi până vin eu înapoi, deci, nu-ți va crea probleme. Trebuie doar să-i scoți perfuzia, când se va termina soluția perfuzabilă. E simplu.
Lia: Bine, Stela. Mersi pentru tot.
Stela: N-ai pentru ce, drăguțo. Știi cât de mult țin la Luci; toți ținem la el. Am impresia că... Și tu.
Lia: Sigur; și eu. Cum altfel?! Doar e și colegul meu. Te conduc.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.