Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sărute
Dar își dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai ușor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caște.
Un căscat așa de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Și cealaltă ținea ghemul.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș

Votează! | Copiază!
1 Smaranda Crohmaniceanu [din public] a spus pe 28 aprilie 2013: |
| Dezamagirile cele mai mari vin de la cei pe care ii iubim. |