Olarul
Bunicul meu a fost olar,
Nespus de harnic și cu har...
Mi-aduc aminte că, demult,
Avea casa plină de lut.
S-au strâns atâtea amfore nearse
Și-atât aluat crud pe terase...
Să ardă-n foc, din galbem lut,
Oale... era chiar priceput!
Câtă argilă și țărână
I-au tot trecut, în timp, prin mână!
La flacără el le ardea,
Pe mese mari le așeza!
Le-mpodobea apoi cu sârg
Și bine le vindea, la târg,
Fără să uite, nouă, să ne lase,
Ulcelele foarte frumoase!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Gherghina. [Vezi poezii despre timp, poezii despre hărnicie, poezii despre frumusețe sau poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.