Aburii cafelei se ridicau și se scurgeau ca un rău binefăcător, ademenindu-mă, prinzându-mă în vârtejul lor amărui.
Aburii cafelei se ridicau și se scurgeau ca un rău binefăcător, ademenindu-mă, prinzându-mă în vârtejul lor amărui.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.