Domestice relaţii

O pisicuţă mică, neagră cu pieptarul alb şi cu ghetuţe albe
Se-ncântă pentru prima dată-n viaţă în gerul aşternut manta afară
Şi-şi scutură din picioruşe, iar boticul alb îşi afundă să şi-l scalde
În puf care-i răceşte alb-guleraş... cu papion de mire în blăniţa bizară.

Şi scoate-un mic crâmpei de miorlăit cu mârâit firav, subţire, de uimire,
Se avântând apoi în salturi strâmbe după care pică într-un alunecuş.
Se-opreşte să-ţi întoarcă un căpuţ cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei, urechiuşele-şi ciuţind din blăniţa un luciu, toată pluş.

Neri, o strig, hai vino... şi căpuţ întoarce doar de o clipită, scurt
Îşi reia periplul, gheruţe-şi ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Când în salturi mari şi Bobiţă apare, uriaşul câine, cu un os din furt,
Ce-l aşează blând pe zăpada caldă invitând colega în scheunaturi scurte...

Oare noi cei mari om învăţa o zi de la fiinţe mult, cu mult mai mărunte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!