Iubiri
Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aș fi-mbrăcat în straie de lumină
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Și peste toate- munți de duioșie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere și iubire
Stropite din belșug cu poezie.
..................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Și au rămas de mine necântate.
poezie de Angelina Nădejde (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 23 noiembrie 2012: |
| Dumnezeu deschide Porțile Splendorii în sufletul meu atunci când citesc această poezie.Vă mulțumesc. |
2 Ioana Creanga [din public] a spus pe 23 noiembrie 2012: |
| Poezia este drăguță, dar are câteva lacune tehnice, care eliminate pe viitor ar putea aduce plus valoare. În poezia clasică trebuie (de preferat) ținut cont de mai multe reguli. Rima din primul vers nu are pereche, iar "parte" cu "necântate" e o rimă care șchioapătă. În rest e bine! |
3 geta mares [din public] a spus pe 23 noiembrie 2012: |
| Frumoasa poezie plina de sinceritate.Felicitari! |