Frunze in noapte
Să ne plimbăm pe străzi întortocheate,
Prin coridoare de lumină, chiar dac-acuma este noapte.
Chiar dacă străzile-s pustii,
Chiar dacă norii rătăcesc pierduti în înaltul de albastru.
Că timpul trece-ncet, se poate.
De parc-ar număra pe rând și ar lega în veșnicie,
Stea după stea,
Gând după gând.
Din tronul său de foc și heruvimi,
El rânduie clipită de clipită.
Și fiece moment în el își capătă nemărginire.
Pe-o parte pare o frântură, pe cealată n-are măsură
Culori de frunze la trântă se iau,
Se certă-ntre ele, zbătânduse-n vânt și cântă
Un fluier din ele vântul își face,
Și cântă în ritmul pașilor mei.
Lumină-i în mine pe străzile-n noapte
Și sufletu-mi cântă cu frunzele-n cor
Departe, departe.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ruben Bucoiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.