VARFUL MUNTELUI
Senzațional, am cucerit o nouă cotă
Spre piscul muntelui înzăpezit
Neliniștită natura se revoltă
Cum, omule de ai îndrăznit?
Dormi uriașule, de ce te agiți?
Te dor încheieturile de stâncă,
Nu lăsa ca ochii în soare să-ți plângă
Căci Primăvara e aproape
Și vei fi întinerit.
Câte inimi ai tu în piept,
De îți aud o vâlvătaie de bătăi?
De ce îți ridici vârful drept
Amenințător peste văi?
Binecuvântează natura-n reînviere
Piaptănă-ți părul de brazi
Lasă-te alinat de a vântului mângâiere
Pentru a-ți vedea îmbujorat,
Milenarul obraz.
Baia de Arieș 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.