Tu ești biblioteca mea
toată informația din univers
concentrată într-o singură inimă...
în paginile pielii tale
sunt arhivați toți clasicii
alfabetul orbilor
și biblia nefericiților...
tu ești biblioteca mea
recitită la nesfârșit de ochii atingerilor mele
indescifrabilă
de la prefață până la erată
răspunsul la toate întrebările
și întrebarea la care aș putea răspunde
în nenumărate moduri
trupul tău nu are niciodată nevoie de copertă
te răsfoiesc în toate modurile posibile
fără să mă satur...
tu ești poezia și proza într-o perfectă armonie
tu mă faci să oscilez între comedie și dramă
între nopți metaforă și dimineți nescrise
când silueta ta de stilou se topește
în cerneala proaspătă a cerului
tu ești prima și ultima pagină a vieții mele
tu ai putea lua cu ușurință premiul Nobel la literatură
pentru simplu fapt că te lași scrisă
pe așternuturi...
poezie de Gabriel Petru Băețan din Iluzii în ambalaje de carne (iunie 2011)
Adăugat de georgiana
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.