La mijlocul lacului, malurile au disparut cu totul sub perdelele ploii. Nicio linie, niciun punct de reper dincolo de marginea bărcii. Doar cenușiul aerului ...
La mijlocul lacului, malurile au disparut cu totul sub perdelele ploii. Nicio linie, niciun punct de reper dincolo de marginea bărcii. Doar cenușiul aerului pigmentat de stropii de ploaie și valurile, liniștite acum, care dădeau impresia că vin de nicăieri. Până și înaintarea noastră părea fără țintă. Eram pur și simplu acolo, unul lângă altul, în țârâitul adormitor al ploii, la ceasul unui apus rece ca solzii de pește. Iar când întorceam capul, vedeam chipul unei femei care zâmbea vag - fericită, ai fi zis - un chip șiroind de lacrimile acelea neîntrerupte pe care cerul i le vărsa pe obraji. Înțelegeam acum că așa își trăia ea viața de după viață. O călătorie domoală, fără un țel vizibil, dar marcată de un sens simplu și profund.
Andrei Makine în Femeia care aștepta
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Arhipelagul altei vieti" de Andrei Makine este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.