Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi înoată
căluții mării somnoroși.
Mă reîntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă întunericul
în pământul
înțelenit.
Îmi ies din obișnuințe,
mă cufund în pozitivism,
nu mai cred în nimic neverificat
și singura soluție a convingerii
este demonstrația.
Cuvintele tale învelesc trecutul,
păsările zboară la sol.
Viețile noastre cu brațe de ceară
caută insistent,
neverosimilul,
adevărul dureros
în echilibrul fragil
abia zidit.
În memorie ni se depozitează
întâmplările reci.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre înot
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre oraș
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.