Nesigură ascensiune

Mi-am agăţat speranţele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o aţă de mătase
De păianjen... Ochii mi se acoperiseră în plase!

Sunt un instabil, n-am decât credinţă
Materială, de-o eventuală izbutinţă
Ce-aşteaptă oportunităţi în stat la pândă
La colţurile ascunse ale vieţii... O plăpândă.

Da-n fond eu sunt, în schimb, vânatul,
Capra neagră şi-am menit tot Retezatul
Făr-a dispune de vreo rezervaţie;
Mi se retează orice pisc... orice tentaţie.

Eram ursit să fiu deschizător
În vifor de trasee... Un netemător
Ce-ntinde coarda... Şi-ncă sunt la fel
Mi-o trec pe la centură, prin inel...

... Un cerc rămas ce-l am de siguranţă,
Câştigat asangvin c-o întâmplată alianţă;
Apelativul feminin netezind drum
Mereu, mereu, chiar de nu-l fac... Oricum!

Aşa e alpinismul sorţilor;
Se face evitând văile morţilor
'ntr-o trecere ascunsă, fără vâlvă,
Să nu se afle eşecul... dintr-o mică bâlbă.

Este-ntr-un vis lugubru tot urcuşul
Pe tot Pământul, cu final câştig... culcuşul;
Căci stat în vârf, dac-ai putea s-atingi,
E-un scurt instabil echilibru... prins în chingi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!