La judecată

Azi e zi de judecată,
Multă lume la palat
A venit cătând dreptatea,
La maritul împărat.

Doi oşteni cu zale lucii,
Străjuiesc înalta poartă
Şi-i invită înăuntru
Pe acei care aşteapta.

Prima jalbă fu poftită
Şi intrară la divan
Cu căciulile în mână,
Un morar si un ţăran.

Spuneţi oameni buni, ce este
De-ati ajuns la judecată?
Cine e jeluitorul
Şi ce treabă e-ncurcată?

Împărate luminate, zise-ntâi ţăranul
Cu grai stins şi raguşit,
Aplecându-se de spate
Şi-nchinându-se smerit:

Avusei o iapă chioară,
Mă dusei cu ea la moară,
Unde hoţii mi-o furară!

Bine, şi-ai vre-o bănuială?
Ba, i-o cred ca am habar,
Hoţul iepei este aicea,
Este-acest calic morar!

Dumneata ce zici morare?
Te-ascultăm ce ai de spus
Despre vina asta mare,
Ce ţăranul ţi-a adus.

Cu iertare împărate,
Ce să fac cu gloaba lui?
Că nu-i bună nici călare,
Nici în ham nu poţi s-o pui!

Îi fu lesne la-mpărat
Să-nţeleagă ce şi cum,
Cine-i hoţul în poveste
Şi cam cine-i omul bun.

Eu, socot aşa morare,
Zise calm Măria Sa,
S-a furat la tine-n curte
Şi atunci, e vina ta!

Drept despăgubiri acum,
Ai să-i dai tu la ţăran,
Tot uiumul de făină,
Ce l-ai strâns acum un an!

Vai, Luminăţia Ta,
Nu ţi-e milă şi de noi?
Io mai bine zic să-i dau,
La ţăran, iapa-napoi!

Păi ziceai că n-ai furat-o
Şi că omul ăsta minte!
S-ar părea însă de teamă,
Că îţi aduseşi aminte!

Fi atent, ca să te iert
Şi să nu faci închisoare,
Îi vei da făină-n saci,
Cât ia iapa pe spinare.

Şi-i mai dai din bătătură,
Cinci găini şi o purcea,
Ca să te gâdeşti mai bine
Înainte de-a fura!

poezie de George Lache (16 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Votează! | Copiază!